Definiția cu ID-ul 439553:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciupércă (ciupérci), s. f.1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – 2. (Arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. cinciupercă. Bg., sb. pečurka, cu aceeași metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).