4 definiții pentru ciumbri

CIUMBRÍ, ciumbrésc, vb. IV. (Olt.; Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

zîmbéz v. tr. (var. din zîmbesc). Vest. Știrbez ascuțișu unuĭ cuțit orĭ buza unuĭ vas. – În est jîmbez. Și refl. „a-țĭ arăta dințiĭ”: cînele [!] se jîmba. În Olt. cĭumbresc (vsl. zombrŭ, dinte; rus. zubritĭ, a se zîmba).

Intrare: ciumbri
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciumbri ciumbrire ciumbrit ciumbrind singular plural
ciumbrește ciumbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciumbresc (să) ciumbresc ciumbream ciumbrii ciumbrisem
a II-a (tu) ciumbrești (să) ciumbrești ciumbreai ciumbriși ciumbriseși
a III-a (el, ea) ciumbrește (să) ciumbrească ciumbrea ciumbri ciumbrise
plural I (noi) ciumbrim (să) ciumbrim ciumbream ciumbrirăm ciumbriserăm, ciumbrisem*
a II-a (voi) ciumbriți (să) ciumbriți ciumbreați ciumbrirăți ciumbriserăți, ciumbriseți*
a III-a (ei, ele) ciumbresc (să) ciumbrească ciumbreau ciumbri ciumbriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)