2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciuflica vt [At: T. PAPAHAGI, M. 159 / Pzi: ~flic / E: nct] (Mar) A azvârli.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciuflicat, -ă, ciuflicați, -te, adj. – Aplecat. – Din ciuflica.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuflica, ciuflic, vb. I (reg.) a azvârli.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuflica, ciuflic, vb. intranz. – (reg.) 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu, 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „…i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi, 1925: 313). (Maram.). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuflica, ciuflic, vb. intranz. – 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „… i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi: 313). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||