Definiția cu ID-ul 439235:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciubắr (-bére), s. n. – Vas mare de lemn. Sl. čibrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. čabur, sb. čàbar, slov. čeber, mag. csöbör, cseber.Der. ciubărar, s. m. (fabricant de ciubere).