ciuștea sf [At: TEODORESCU, P. P. 124 / Pl: ~ele / E: ciușcă + -ea] (Reg) 1-2 Teacă (de ardei).

ciucică sf vz ciuște

ciușcă² sf vz ciuște

ciuște¹ sf [At: ALECSANDRI, T. 241 / V: ~scă, șuș~, (înv) ciucică, țușcă / Pl: ~ti / E: ns cf ciuști] 1 (Buc) Ștergar răsucit strâns și înnodat la capete, cu care se lovește unul dintre jucători la jocul „de-a puha”. 2 (Înv; îf țușcă îe) A se face țușcă A se îmbăta.

ciuște s.f. (reg.) ștergar răsucit (matroască), înnodat la un capăt, cu care se lovește unul dintre jucători la jocul cu același nume sau: de-a puha, de-a mierța.