3 definiții pentru citor
Explicative DEX
citor sn [At: I. CR. IV, 150 / V: ~iu / Pl: ~oare / E: ns cf sucitor] (Reg) Făcăleț.
citoriu sn vz citor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
citor, citoare, s.n. (reg.) lopățică folosită la prepararea borșului din tărâțe.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: citor
citor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
citoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „citor” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1