2 definiții pentru citor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citor sn [At: I. CR. IV, 150 / V: ~iu / Pl: ~oare / E: ns cf sucitor] (Reg) Făcăleț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

citór, citoáre, s.n. (reg.) lopățică folosită la prepararea borșului din tărâțe.

Intrare: citor
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citor
  • citorul
  • citoru‑
plural
  • citoare
  • citoarele
genitiv-dativ singular
  • citor
  • citorului
plural
  • citoare
  • citoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)