3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CITÉ SITÉ/ s. n. 1. oraș (vechi). 2. cartier. (< fr. cité)

cit4, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 363/7 / Pl: ~ciți, ~e / E: srb čit] (Iuz) 1 Întreg. 2 Adevărat.

cítă1 sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~te / E: ns cf citi] (Reg) Semn făcut la măsurarea unui loc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cit1, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg.

cítă, cíte, s.f. (reg.) semn făcut de oameni la măsurarea unui loc.

-CIT (-CITĂ) „celulă, cavitate”. ◊ gr. kytos „cavitate, obiect scobit, celulă” > fr. -cyte, engl. id. > rom. -cit și -cită.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎLE DE LA CITÉ [il de la sité], insulă pe Sena, constituind nucleul antic al Parisului. Aici se află numeroase monumente: catedrala Notre-Dame, Sainte Chapelle, Conciergerie, Palatul de Justiție etc.

Intrare: cite
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cite
  • citeul
  • citeu‑
plural
  • citeuri
  • citeurile
genitiv-dativ singular
  • cite
  • citeului
plural
  • citeuri
  • citeurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cit (adj.)
cit3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cit
  • citul
  • citu‑
  • ci
  • cita
plural
  • ciți
  • ciții
  • cite
  • citele
genitiv-dativ singular
  • cit
  • citului
  • cite
  • citei
plural
  • ciți
  • ciților
  • cite
  • citelor
vocativ singular
plural
Intrare: cită (subst.)
cită (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • cita
plural
  • cite
  • citele
genitiv-dativ singular
  • cite
  • citei
plural
  • cite
  • citelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)