3 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciruire sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ru-i-re / Pl: ~ri / E: cirui] 1 Lipire cu cir. 2 Amestec cu cir. 3 Prelucrare a unei substanțe (cu ajutorul apei) pentru a-i da consistența cirului.

cirui vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~iesc / E: cir] 1 A lipi cu cir. 2 A amesteca cu cir. 3 A prelucra o substanță (cu ajutorul apei) pentru a-i da consistența cirului.

Intrare: ciruire
ciruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciruire
  • ciruirea
plural
  • ciruiri
  • ciruirile
genitiv-dativ singular
  • ciruiri
  • ciruirii
plural
  • ciruiri
  • ciruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciruire
ciruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciruire
  • ciruirea
plural
  • ciruiri
  • ciruirile
genitiv-dativ singular
  • ciruiri
  • ciruirii
plural
  • ciruiri
  • ciruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cirui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cirui
  • ciruire
  • ciruit
  • ciruitu‑
  • ciruind
  • ciruindu‑
singular plural
  • ciruiește
  • ciruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciruiesc
(să)
  • ciruiesc
  • ciruiam
  • ciruii
  • ciruisem
a II-a (tu)
  • ciruiești
(să)
  • ciruiești
  • ciruiai
  • ciruiși
  • ciruiseși
a III-a (el, ea)
  • ciruiește
(să)
  • ciruiască
  • ciruia
  • cirui
  • ciruise
plural I (noi)
  • ciruim
(să)
  • ciruim
  • ciruiam
  • ciruirăm
  • ciruiserăm
  • ciruisem
a II-a (voi)
  • ciruiți
(să)
  • ciruiți
  • ciruiați
  • ciruirăți
  • ciruiserăți
  • ciruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciruiesc
(să)
  • ciruiască
  • ciruiau
  • cirui
  • ciruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)