3 definiții pentru circov

Explicative DEX

circov sm [At: PANN, P. V. I, 140/10 / V: cer~ / Pl: ~i / E: ns cf bg черкова] (Îvp) 1 Ciclu de sărbători păgâne păstrate încă în popor. 2 (Spc; pl; îs) ~ii Marini Nume generic pentru sărbători populare pentru îndepărtarea bolilor femeiești. 3 (Mpl; îs) ~ii de iarnă Sărbători populare între 16 și 18 ianuarie pentru alungarea viforului. 4 (Mpl; îc) ~ii Marinei (sau Măriei ori -de-vară) Sărbători populare între 16 și 20 iunie. 5 (Olt; Îc) ~ul-Marinei-ăl-dintâi Sărbătoare populară ținută de femei pe 15 iulie. 6 (c) ~ul-ăl-din-urmă Sărbătoare populară de pe 18 iulie. 7 (Mpl; îc) ~ii-de-toamnă Sărbători populare ținute de posesorii de vite.

Etimologice

circov s. m. – Numele dat mai multor sărbători populare, legate de obiceiuri și credințe folclorice: circovii de iarnă, 16-18 ianuarie; circovii Marinei, 16-18 iulie; circovii din urmă, 29 iulie. Sl. čerkovnei „ecleziastic” (cf. Tiktin).

Regionalisme / arhaisme

círcov, circovi, (circoz), s.m. (înv.) Circovii de iarnă = nume dat unei sărbători populare, care se ținea în 16-18 ianuarie: „Circovii sau fulgerătoarele. În ziua circovilor nu se lucra de către femei; se ținea pentru marhă și pentru sănătatea oamenilor. Se mai ține pentru ca să nu-i mănânce lupii pe oameni” (Corpus, 2004: 33). – Et. nes., cf. bg. cerkova (MDA); din sl. čerkovnei „ecleziastic” (Tiktin, după DER).

Intrare: circov
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circov
  • circovul
  • circovu‑
plural
  • circovi
  • circovii
genitiv-dativ singular
  • circov
  • circovului
plural
  • circovi
  • circovilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)