2 intrări

3 definiții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cipotí, cipotésc, vb. IV (reg.) a zbiera, țipa.

cipotí, cipotesc, vb. intranz. – (reg.) A plânge; a zd’era. – Din șipot.

cipotí, cipotesc, vb. intranz. – A plânge; a zd’era. – Din șipot.

Intrare: cipotire
cipotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipotire
  • cipotirea
plural
  • cipotiri
  • cipotirile
genitiv-dativ singular
  • cipotiri
  • cipotirii
plural
  • cipotiri
  • cipotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cipoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipoti
  • cipotire
  • cipotit
  • cipotitu‑
  • cipotind
  • cipotindu‑
singular plural
  • cipotește
  • cipotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipotesc
(să)
  • cipotesc
  • cipoteam
  • cipotii
  • cipotisem
a II-a (tu)
  • cipotești
(să)
  • cipotești
  • cipoteai
  • cipotiși
  • cipotiseși
a III-a (el, ea)
  • cipotește
(să)
  • cipotească
  • cipotea
  • cipoti
  • cipotise
plural I (noi)
  • cipotim
(să)
  • cipotim
  • cipoteam
  • cipotirăm
  • cipotiserăm
  • cipotisem
a II-a (voi)
  • cipotiți
(să)
  • cipotiți
  • cipoteați
  • cipotirăți
  • cipotiserăți
  • cipotiseți
a III-a (ei, ele)
  • cipotesc
(să)
  • cipotească
  • cipoteau
  • cipoti
  • cipotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)