5 definiții pentru cipor

cípor1 sn [At: CABA, SĂL., ap. DA ms / Pl: ? / E: mg csipor] (Mgm) Ulcică.

cipór, cipoáre, s.n. (reg.) ulcică.

cipotí vi [At: T. PAPAHAGI, M. /64 / Pzi: ~tésc / E: ns cf ciupăi] (Mar) A zbiera.

cĭopór n., pl. oare (ung. csopor și csoport, de unde și sîrb. čopor, id.). Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear [!] „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă: cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într'un colț (Rebr. 139). – Rar și cipor și cĭoport, pl. oarte. V. tîrlă 1.

Intrare: cipor
cipor
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.