5 definiții pentru ciorecar

ciorecár sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricár / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).

CIORECÁR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricár (ȘEZ. II 212) s. m.

CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.

ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.

ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.

Intrare: ciorecar
ciorecar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorecar ciorecarul
plural ciorecari ciorecarii
genitiv-dativ singular ciorecar ciorecarului
plural ciorecari ciorecarilor
vocativ singular
plural