7 definiții pentru ciorecar cioricar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorecár sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricár / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).

CIORECÁR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricár (ȘEZ. II 212) s. m.

CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.

ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.

cioricár sm vz ciorecar

CIORICÁR s. m. v. ciorecar.

CIORICÁR s. m. v. ciorecar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.

Intrare: ciorecar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorecar
  • ciorecarul
  • ciorecaru‑
plural
  • ciorecari
  • ciorecarii
genitiv-dativ singular
  • ciorecar
  • ciorecarului
plural
  • ciorecari
  • ciorecarilor
vocativ singular
  • ciorecarule
  • ciorecare
plural
  • ciorecarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioricar
  • cioricarul
  • cioricaru‑
plural
  • cioricari
  • cioricarii
genitiv-dativ singular
  • cioricar
  • cioricarului
plural
  • cioricari
  • cioricarilor
vocativ singular
  • cioricarule
  • cioricare
plural
  • cioricarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciorecar cioricar

  • 1. Țăran care poartă cioareci.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • cioarec[i] + sufix -ar.
    surse: DLRM