7 definiții pentru ciorecar cioricar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciorecár sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricár / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).
CIORECÁR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricár (ȘEZ. II 212) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioricár sm vz ciorecar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORICÁR s. m. v. ciorecar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORICÁR s. m. v. ciorecar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciorecar
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
ciorecar cioricar
- 1. Țăran care poartă cioareci.surse: DLRLC
etimologie:
- cioarec[i] + sufix -ar.surse: DLRM