5 definiții pentru ciorecar
ciorecár sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricár / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).
CIORECÁR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricár (ȘEZ. II 212) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciorecar
ciorecar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ciorecar | ciorecarul |
| plural | ciorecari | ciorecarii | |
| genitiv-dativ | singular | ciorecar | ciorecarului |
| plural | ciorecari | ciorecarilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||