2 definiții pentru ciopritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopritor sn [At: DA / Pl: ~oare / E: ctm ciopli + opritor] (Reg) Butuc fixat în coada plutei, care, târându-se cu unul din capete pe fundul apei, împiedică o înaintare prea rapidă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciopritór, ciopritoáre, s.n. (reg.) butuc fixat în coada plutei, pentru încetinirea alunecării sau pentru oprirea plutei.

Intrare: ciopritor
ciopritor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopritor
  • ciopritorul
  • ciopritoru‑
plural
  • ciopritoare
  • ciopritoarele
genitiv-dativ singular
  • ciopritor
  • ciopritorului
plural
  • ciopritoare
  • ciopritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)