cioporaș sn [At: CHEST. V, 15 / Pl: ~e / E: ciopor + -aș] 1-4 (Reg; șhp) Ciopor (1-2) (mic) Si: cioporel (1-4).

CIOPORAȘ (pl. -așe) CIOPOREL (pl. -ele) sn. dim. CIOPOR: și-a cumpărat un cioporaș de oi (N.-UR.).

cioporaș, cioporașe, s.n. (reg.) Turmă mică de oi. – Din ciopor + suf. -aș.