4 definiții pentru cioi

cioi1 sn [At: H XVII, 95 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 Cauc (1-2). 3 Măsură de tinichea de un litru. 4 Cantitate cuprinsă într-un cioi1 (3). 5 Piuă.

cioi2 sn [At: H IX, 88 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] Ciot (2).

ciói (-iuri), s. n.1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin.

cioi, cióiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie și cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani.

Intrare: cioi
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioi
  • cioiul
  • cioiu‑
plural
  • cioiuri
  • cioiurile
genitiv-dativ singular
  • cioi
  • cioiului
plural
  • cioiuri
  • cioiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)