2 definiții pentru cintaură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cintáură sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: (înv) ~ulă, ~toáre, ~tórie, tin~ / P: ~ta-u~ / Pl: ~re / E: lat centaurium] (Bot; reg) Potroacă (Centaurium umbellatum).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert.

Intrare: cintaură
cintaură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintaură
  • cintaura
plural
  • cintaure
  • cintaurele
genitiv-dativ singular
  • cintaure
  • cintaurei
plural
  • cintaure
  • cintaurelor
vocativ singular
plural