2 definiții pentru cinsățel

cinsățél, ~eá a [At: TEODORESCU, P. P. 380 / V: ~sețél / Pl: ~éi, ~e / E: [în]cins + -(ăț)el] (Pop; șhp) 1-2 Foarte încins. 3-4 Foarte împodobit.

cinsățél, cinsățeá, adj. (reg.) încins, împodobit.

Intrare: cinsățel
cinsățel
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinsățel cinsățelul cinsățea cinsățeaua
plural cinsăței cinsățeii cinsățele cinsățelele
genitiv-dativ singular cinsățel cinsățelului cinsățele cinsățelei
plural cinsăței cinsățeilor cinsățele cinsățelelor
vocativ singular
plural