4 definiții pentru cinătuială

cinătuiálă sf [At: ȘEZ. VIII, 157 / V: ~ălt~ / Pl: ~iéli / E: cinătui + -eală] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).

CINĂTUIALĂ, cinătuieli, s. f. Acțiunea de a c i n ă t u i. Se cinătuiește o găină desfăcindu-i aripele, picioarele etc. și păstrîndu-le întregi. Dacă osul piciorului, de pildă, s-ar tăia în două, aceasta n-ar mai fi o cinătuială. ȘEZ. VIII 157.

CINĂTUIÁLĂ, cinătuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a cinătui.

cinătuiálă, cinătuiéli, s.f. (reg.) tăiere a unei păsări sau a peștelui în bucățile necesare pentru o mâncare.

Intrare: cinătuială
cinătuială substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinătuia cinătuiala
plural cinătuieli cinătuielile
genitiv-dativ singular cinătuieli cinătuielii
plural cinătuieli cinătuielilor
vocativ singular
plural