cimpezi, cimpezesc, (ciumpăzi), v.i. (reg.) A obosi (de prea mult umblat); a avea picioarele amorțite (de efort): „Că murgu mi-o cimpezit” (Bârlea, 1924, I: 125). – Din ciumpăvi „a deveni șchiop” (Frățilă).

cimpezi, v.t. v. ciumpăzi.

cimpezi, cimpezesc, (ciumpăzi), vb. intranz. – (reg.) A obosi (de prea mult umblat); a avea picioarele amorțite (de efort): „Că murgu mi-o cimpezit” (Bârlea, 1924, I: 125). – Din ciumpăvi „a deveni șchiop” (< ciumpav) (Frățilă).

cimpezi, -esc, vb. intranz. – A obosi (de prea mult umblat); a avea picioarele amorțite (de efort): „Că murgu mi-o cimpezit” (Bârlea 1924 I: 125). – Der. regr. din ciumpezi (< ciump „ciot”).