cimilitor, ~oare smf, a [At: LB / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~i, ~oare / E: cimili + -itor] (Reg) 1-4 (Persoană) care dă cuiva spre dezlegare cimilituri (1-2). 5-8 (Persoană) care dezleagă cimilituri (1-2). 9-12 (Pex) (Persoană) care interpretează cimilituri (1-2). 13-16 (Persoană) care se exprimă printr-o cimilitură (1-2).

cinghilitor, ~oare smf vz cimilitor

cinilitor, ~oare smf vz cimilitor

ciumelitor, ~oare smf vz cimilitor

ciumilitor, ~oare smf vz cimilitor