cilibilic sn [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: cel~, ~lac / Pl: ~uri / E: tc čelebilyk] (Tcî) 1 Purtare de om bine educat. 2 Gentilețe. 3 Noblețe. 4 Politețe. 5 Curtenie.

celebilâc sn vz cilibilâc

celibilic sn vz cilibilic

cilibilâc sn vz cilibilic

CILIBILÎC s. n. (Mold.) Gentilețe Cunoști tu vreunul ca să fii asămine ca mine la măriri și la îndurare și la cilibilîc? H 1779¹, 146'^v. Etimologie: tc. çelebilik. Vezi și cilibiu.