2 definiții pentru cib
Explicative DEX
cib2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cibus] (Iuz) Mâncare pentru păsări.
Etimologice
cib s. n. – Hrană pentru păsări. Lat. cibus (sec. XIX). Latinism artificial, care nu pare să se fi folosit, și pe care Șeineanu, Semasiol, 182, l-a considerat cuvînt popular.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cib
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)