2 definiții pentru chiuni
Explicative DEX
chiuni vi [At: H VII, 245 / P: chi-u~ / Pzi: ~nesc / E: fo] (Reg) A scoate sunetul caracteristic curcilor.
Arhaisme și regionalisme
chiuni, pers. 3 sg. chiunește, vb. IV (reg., înv.; despre curci) a căuni, a chiorăi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: chiuni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)