chisấm sn [At: VICIU, GL. / V: ~sím / Pl: ~uri / E: tc kessim, srb kesim] (Reg) Contribuție (în bani sau în natură) pe care o dădea proprietarului de pământ țăranul clăcaș, în locul zilelor de muncă obligatorii Cf dijmă.

chisâm, chisâmuri, s.n. (reg., înv.) contribuția în bani și în natură dată de țăranul clăcaș (iobag) proprietarului, în locul zilelor de muncă la care era obligat; boieresc, clacă, dijmă.