chisăliță, chisălițe, (chisălniță, tisăliță), s.f. (reg.) 1. Borș de tărâțe. 2. Fiertură de fructe; terci: „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița” (Papahagi, 1925: 224). ■ (onom.) Chisăliță, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. kyselyca, srb. kiselica „macriș”, bg. kiselica „măr pădureț”, ceh. kiselyce „zeamă acră” (Scriban, Șăineanu, MDA).