2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircăire sf [At: ȚICHINDEAL, F. 368 / Pl: ~ri / E: chircăi] Sunet (neplăcut) pe care-l scot unele păsări (găina, curca, etc.).

chircăí vi [At: ȚICHINDEAL, F. 368 / V: câr~ / Pzi: ~ésc / E: fo] A scoate sunetul caracteristic găinii, cocorilor, curcilor când își cheamă puii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chircăí, chírcăie, vb. IV (reg.) a scoate sunete caracteristice (găina, cocorul, curca).

Intrare: chircăire
chircăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircăire
  • chircăirea
plural
  • chircăiri
  • chircăirile
genitiv-dativ singular
  • chircăiri
  • chircăirii
plural
  • chircăiri
  • chircăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chircăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chircăi
  • chircăire
  • chircăit
  • chircăitu‑
  • chircăind
  • chircăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chircăie
(să)
  • chircăie
  • chircăia
  • chircăi
  • chircăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chircăie
(să)
  • chircăie
  • chircăiau
  • chircăi
  • chircăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)