O definiție pentru chiorâtură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chiorâtură sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: chiori + ~(i)tură] 1-5 Chiorâre (1-5).
Intrare: chiorâtură
chiorâtură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||