O definiție pentru chioștoc

chioștoc sn [At: LET. III, 304/7 / V: chiuș~, ~ostâc, ~ostec, ~tâc / Pl: ~uri, ~oice / E: mg köstek[1]] 1 (Înv) Frânghie cu care i se leagă calului piciorul de dinainte cu cel de dindărăt ca să se învețe să meargă în buiestru, sau amândouă picioarele dinainte ca să nu se poată depărta prea mult la păscut. 2 (Pop; îe) A fi la ~ A fi la mare strâmtoare. 3 (Pes) Frânghie cu care e legat sulul sacoviștii de un par de la capătul de sus al punții. 4 Bețișor crestat la mijloc, de la carmac. 5 (Înv) Șiret la gulerul mantalei, cu care aceasta se încheia când se lua pe umeri.

  1. Etimonul este din turcă, nu din maghiară — Ladislau Strifler
Intrare: chioștoc
chioștoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.