chilimie sf [At: I. CR. VIII, 89 / V: ~lmie / Pl: ~ii / E: bg кулимия] (Reg) 1 Spetează la car de care e legată leuca. 2 Bucată de lemn cu două brațe în formă de „u”, întrebuințată la un car fără loitre atunci când se transportă lemne. 3 Țepi (ca la sanie) puși la carul lungit, pentru a se putea transporta lemnele mari, netăiate. 4 Carul fără loitre. 5 Lemnele încărcate pe un car fără loitre.

CHILIMIE sf. Olten. 🔧 Speteaza loitrei de care e legată leuca carului [blg.].

chilimíe sf [ Atestare: revista „Ion Creangă”, VIII, 89; Variantă: chilmíe; Plural: chilimii; Etimologie: кулимия ] (Regional) 1. Spetează la car de care e legată leuca. 2. Bucată de lemn cu două brațe în formă de „U” întrebuințată la un car fără loitre atunci când se tranportă lemne. 3. Țepi (ca la sanie) puși la carul lungit, pentru a se putea transporta lemnele mari, netăiate. 4. Carul fără loitre. 5. Lemnele încărcate pe un car fără loitre.

chilmie sf vz chilimie

chilimie (chilimii), s. f. – Piedică, dispozitiv care asigură lemnele transportate în car. Bg. kilimija (DAR).

chilimie, chilimii, s.f. (reg.) spetează de care e legată leuca unui car; bucată de lemn cu două brațe în formă de u, folosită la aducerea lemnelor cu carul fără loitre.