Definiția cu ID-ul 435317:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.