2 definiții pentru chibzuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chibzuitor, ~oare a [At: DIONISIE, C. 229/27 / Pl: ~i, ~oare / E: chibzui + -(i)tor)] (D. oameni) Care chibzuiește (4) lucrurile.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Chibzuitor ≠ nechibzuitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chibzuitor
chibzuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)