Definiția cu ID-ul 949523:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chermăntău, chermăntauă, s.n. – (reg.) Cadă ovaidală, cu capac, de 200-300 l, în care curge mustul din teasc, de unde este vărsat în butoaie (Șainelic, 1986: 36). – Et. nec.