Definiția cu ID-ul 8262:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.