chehe sf [At: H XVIII, 81 / V: cheh / E: mag keh(e)] (Trs; mgm) 1 (La cal) Tuse Cf tignafes. 2 (La om) Astm.

cheh sms vz chehe

chehe s.f. sg. (reg.) 1. (la cal) tignafes, tuse. 2. (la om) astm(ă), năduf.

chehe, s.f. (reg.; med.) Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e) „năduf” (MDA).

chehe, s.f. – (reg.; med.) Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e) „năduf” (MDA), cf. germ. Keuchhusten „tuse convulsivă” (Țurcanu, 2005).

chehe, s.f. – (med.) Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e), cf. germ. Keuchhusten „tuse convulsivă” (Țurcanu 2005).