CETINĂ, cetini, s. f. 1. (Adesea cu înțeles colectiv) Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. Glasul tău cu-al lor se-avîntă, Se-mpletește printre cetini. CASSIAN, 6. Spun povești minuni destule Despre Pintea Năzdrăvanul, Spaima-ntunecatei cetini Ce-mpresoară Caraimanul. IOSIF, V. 85. Luceferi ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zîmbească iar. EMINESCU,O. I 218. ♦ Nume dat speciilor de arbori și tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos, totdeauna verde, cu tulpina foarte ramificată, cultivat adesea ca plantă ornamentală (Iuniperus Sabina). – Pl. și: cetine. – Variante: cetenă s. f., cetin (DAVILA, V. V. 115) s. m.