CERDĂCEL s.n. (ȚR) 1. Diminutiv al lui cerdac (1). Și făcu un cerdăcel înaintea bisearicii, pre patru stîlpi de marmură. GI, 22^r; cf. GI, 20^v; GAVRIL, NIF. 2. Diminutiv al lui cerdac (2). Și pe tronul cu moaștele au făcut un cerdăcel de piatră și l-au zugrăvit frumos. GI, 20^v. Etimologie: cerdac + suf. -el. Vezi și cerdac, cerdăcuț. Cf. cerdăcuț.