cenușotcă smf [At: ANON. CAR. / Pl: ~tci / E: cenușă] 1 Persoană leneșă și murdară care stă mereu pe lângă vatră și se umple de cenușă Si: cenușar (2), cenușoaică, cenușoi (5). 2 (În basme) Copil umilit, persecutat, căruia soarta îi va face dreptate și va ajunge bogat.

❍ CENUȘOTCĂ sm. Trans. Om căruia-i place să stea mereu la foc și să-și petreacă zilele în cenușa de la vatra focului; pr. ext. leneș, trîndav, căruia nu-i place să iasă din casă: el avea numele de Petru Cenușotca: ast nume i l-o dat tată-său pentru că tot în gura cuptorului a șezut (FR.-CDR.).

Cenușotcă m. 1. în basme; erou cu calități ascunse, perechea bărbătească a Cenușeresei; 2. cui place să stea la foc sau în cenușă: om murdar, leneș și prost.