Definiția cu ID-ul 905868:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. (Fiind vorba de un grup de două unități sau de două grupuri) Cel mai depărtat dintre amîndoi, altul decît acea care vorbește sau despre care se vorbește; al doilea. Ia-ți cățelul și du-te cît e ațipit zgripsorul nostru c-un ochi închis și cu celălalt treaz. SADOVEANU, N. F. 37. Pîn’ se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor, Pînă-ncalță celălalt, Soarete-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. Calu ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. Mîna stîngă Să ți-o frîngă, Pe cealaltă să ți-o rupă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte și întortocheate de sălcii, bătrînul cunoștea cotloane de gîrle și albii părăsite. SADOVEANU, N. F. 27. 2. (La pl.) Toți cei care sînt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39. Doi [alergători], care întrec pe ceilalți... primesc: cel întîi un vas de argint... al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. Toate părțile lumii sînt lănțuite într-astfel de chip, că este peste putință de a cunoaște una fără celelalte și fără totul. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Întărit prin «tot») Pe lîngă ea, toate celelalte... erau slute. NEGRUZZI, S. I 64. ◊ (Adjectival) Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231. Ești o floare Ce lucești mai viu La soare decît celelalte flori. ALECSANDRI, P. I 210. ♦ (Adjectival, determinînd cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor. Vinerea cealaltă. Ziua cealaltă. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, pl. celorlalți, celorlalte. – Variante: célalalt, céealaltă (CREANGĂ, P. 96), céialalți, célealalte (CREANGĂ, P. 60), pron. dem., célalt (LESNEA, I. 101, AGÎRBICEANU, S. P. 28), ȘEZ. IV 171), céllalt (SADOVEANU, O. VII 41, ARDELEANU, 227), pron. dem. m., céelaltă (EMINESCU, N. 37) pron. dem. f.