ceaplău, (ciaplău), s.n. (reg.; înv.) Șiret din fire de lână împletite, curele de piele sau cauciuc, folosit de regulă ca bici: „Dracii aveau… un fel de bici cu toporiște, de care se prinde un ceaplău din piele...” (Bilțiu, David, 2007: 141). ■ Atestat în Maram. din dreapta Tisei, în var. ciaplău „șiret”. – Din magh. csapló (MDA).