ceagăr sn [At: LB / V: cigher(iu), cighir (S și: cidir), cinghir, ciuderiu, ciugheriu, ciughir, civir, (dai) șughir, țigheriu, țighir / S: ciagăr / Pl: ~uri / E: mg csíger] (Îrg) 1 Zeamă de prune crude. 2 Must ce iese din prunele fierte. 3 Oțet de prune Cf livej. 4 (Îlav) Acru ca civirul Foarte acru. 5 Struguri necopți Cf chiseliță, aguridă. 6 Must de poame Cf liur. 7 Vin de treve (drojdii). 8 Vin rău Cf poșircă. 9 Vin de poame. 10 Vin de vară. 11 Un fel de băutură obținută punând apă peste tescovină după stoarcerea vinului. 12 Oțet de mere. 13 Must de mere sau de pere verzi.

❍ CEAGĂR sbst. 1 Trans. (VIC.) Must de mere ¶ 2 Olten. Oțet slab ¶ 3 Băn. Zeamă din prune crude; mustul stors din comină după ce s’a făcut țuica ¶ 4 Băn. 🌿 Varietate de struguri mici și acri [cighir²].

cigher¹ sn vz ceagăr

cighir² sn vz ceagăr

ciuderiu² sn vz ceagăr

ciugheriu sn vz ceagăr

ciughir sn vz ceagăr

ceagăr s. m. – (Trans. și Olt.) – Must, suc de fructe, cidru. – Var. cigher, cighir, țighir. Mag. csiger „cidru” (Cihac, II, 490; Gáldi, Dict., 116).

ceagăr s.n. (reg.) 1. fel de băutură, cidru; zeamă de prune crude; must de prune fierte, chiseliță. 2. oțet de prune, livej. 3. struguri necopți, aguridă.