opțiuni
  • info
3 intrări
4 definiții

Explicative DEX

CARANTINA vb. I. tr. A plasa (o persoană sau o localitate) în carantină. – Din carantină (derivare regresivă din carantinare și carantinat).

Ortografice DOOM

+carantinare s. f., g.-d. art. carantinării; pl. carantinări

+carantina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carantinez, 3 carantinează; conj. prez. 1 sg. să carantinez, 3 să carantineze

+carantinar adj. m., pl. carantinari; f. carantinară, pl. carantinare

Intrare: carantinare
carantinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carantinare
  • carantinarea
plural
  • carantinări
  • carantinările
genitiv-dativ singular
  • carantinări
  • carantinării
plural
  • carantinări
  • carantinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: carantin'a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carantina
  • carantinare
  • carantinat
  • carantinatu‑
  • carantinând
  • carantinându‑
 singular plural
  • carantinează
  • carantinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carantinez
 (să)
  • carantinez
  • carantinam
  • carantinai
  • carantinasem
a II-a (tu)
  • carantinezi
 (să)
  • carantinezi
  • carantinai
  • carantinași
  • carantinaseși
a III-a (el, ea)
  • carantinează
 (să)
  • carantineze
  • carantina
  • carantină
  • carantinase
plural I (noi)
  • carantinăm
 (să)
  • carantinăm
  • carantinam
  • carantinarăm
  • carantinaserăm
  • carantinasem
a II-a (voi)
  • carantinați
 (să)
  • carantinați
  • carantinați
  • carantinarăți
  • carantinaserăți
  • carantinaseți
a III-a (ei, ele)
  • carantinează
 (să)
  • carantineze
  • carantinau
  • carantinară
  • carantinaseră
Intrare: carantinar
carantinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carantinar
  • carantinarul
  • carantinară
  • carantinara
plural
  • carantinari
  • carantinarii
  • carantinare
  • carantinarele
genitiv-dativ singular
  • carantinar
  • carantinarului
  • carantinare
  • carantinarei
plural
  • carantinari
  • carantinarilor
  • carantinare
  • carantinarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carantina, carantinezverb

  • 1. A plasa (o persoană sau o localitate) în carantină. dexonline
etimologie:
  • carantină (derivare regresivă din carantinare și carantinat) dexonline

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „carantinare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1