2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

căpițare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țări / E: căpița] 1-2 Strângere a fânului în căpițe1 (1-2) Si: căpițat, a căpițire (1-2), a căpițit (1-2).

Ortografice DOOM

+capita (per ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (calcul ~, calculat ~)

Intrare: capitare
capitare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitare
  • capitarea
plural
  • capitări
  • capitările
genitiv-dativ singular
  • capitări
  • capitării
plural
  • capitări
  • capitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: căpițare
căpițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițare
  • căpițarea
plural
  • căpițări
  • căpițările
genitiv-dativ singular
  • căpițări
  • căpițării
plural
  • căpițări
  • căpițărilor
vocativ singular —
plural —