2 definiții pentru capitaluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPITALÚȚĂ, capitaluțe, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp. Numele autorilor la exemplele date în acest dicționar sînt tipărite cu capitaluțe.

CAPITALÚȚĂ, capitaluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp. – Din [literă] capitală + suf. -uță.

Intrare: capitaluță
capitaluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitaluță
  • capitaluța
plural
  • capitaluțe
  • capitaluțele
genitiv-dativ singular
  • capitaluțe
  • capitaluței
plural
  • capitaluțe
  • capitaluțelor
vocativ singular
plural

capitaluță

  • 1. mai ales la plural Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp.
    exemple
    • Numele autorilor la exemplele date în acest dicționar sunt tipărite cu capitaluțe.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [literă] capitală + sufix -uță.
    surse: DLRM