2 intrări

3 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantábric adj. m., pl. cantábrici; f. cantábrică, pl. cantábrice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANTABRICI (CORDILLERA [cordiλéra] CANTABRICA), Munții ~, culme muntoasă în N. Pen. Iberice, de-a lungul țărmului G. Byscaia, prelungire a M-ților Pirinei; alcătuită din calcare și cuarțite. Lungime: c. 500 km. Alt. max.: 2.648 m (culmea Picos de Europa). Expl. de huilă, min. de fier și zinc; expl. forestiere. Parc național.

Daboecia cantabrica (Huds.) Koch. Specie care înflorește toamna. Flori roz, purpurii sau albe, cu marginea rulată în exterior, campanulate, în ciorchine terminal, pendent. Frunze persistente, alterne, lungi de 1 cm, pe partea inferioară alb-pîsloase, pe cea superioară verzi-închis, lucioase, cu peri pe margine. Semiarbust (30-90 cm înălțime) cu lujeri roșii-maron, glandulos-pubescent.

Intrare: cantabric
cantabric adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantabric
  • cantabricul
  • cantabricu‑
  • cantabrică
  • cantabrica
plural
  • cantabrici
  • cantabricii
  • cantabrice
  • cantabricele
genitiv-dativ singular
  • cantabric
  • cantabricului
  • cantabrice
  • cantabricei
plural
  • cantabrici
  • cantabricilor
  • cantabrice
  • cantabricelor
vocativ singular
plural
Intrare: Daboecia cantabrica
Daboecia cantabrica  nomenclatura binară
compus
  • Daboecia cantabrica
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)