2 intrări
4 definiții
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cantabric adj. m., pl. cantabrici; f. cantabrică, pl. cantabrice
cantabric adj. m., pl. cantabrici; f. cantabrică, pl. cantabrice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANTABRICI (CORDILLERA [cordiλéra] CANTABRICA), Munții ~, culme muntoasă în N. Pen. Iberice, de-a lungul țărmului G. Byscaia, prelungire a M-ților Pirinei; alcătuită din calcare și cuarțite. Lungime: c. 500 km. Alt. max.: 2.648 m (culmea Picos de Europa). Expl. de huilă, min. de fier și zinc; expl. forestiere. Parc național.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Daboecia cantabrica (Huds.) Koch. Specie care înflorește toamna. Flori roz, purpurii sau albe, cu marginea rulată în exterior, campanulate, în ciorchine terminal, pendent. Frunze persistente, alterne, lungi de 1 cm, pe partea inferioară alb-pîsloase, pe cea superioară verzi-închis, lucioase, cu peri pe margine. Semiarbust (30-90 cm înălțime) cu lujeri roșii-maron, glandulos-pubescent.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||