O definiție pentru campanil


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

campaníl (-le), s. n. – Clopotniță. It. campanile (sec. XIX).

Intrare: campanil
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campanil
  • campanilul
  • campanilu‑
plural
  • campanile
  • campanilele
genitiv-dativ singular
  • campanil
  • campanilului
plural
  • campanile
  • campanilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)