Definiția cu ID-ul 903465:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALEÁȘCĂ, călești, s. f. (Învechit) Trăsură elegantă cu arcuri foarte flexibile. V. rădvan, caretă, brișcă. Vreo zece călești... au săgetat pe deasupra imașului, în galopul cailor, au trecut val-vîrtej pe lîngă tabăra căruțașilor și s-au topit din nou în ceață. GALAN, Z. R. 73. Careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii. CARAGIALE, S. U. 27. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: caleáscă (GHICA, S. 10, NEGRUZZI, S. I 15), caleáșă (ISAC, O. 38) s. f.