Definiția cu ID-ul 427672:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caiáfă (caiáfe), s. m.1. Ipocrit, fățarnic. – 2. (Arg.) Agent de poliție. De la Caifas, în rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178).