3 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcăder sm vz cacadâr
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CACADÉR, cacadéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
CĂCĂDÉR, căcădéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
căcădér (-ri), s. m. – Măceș. – Var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de semințe”, de la ϰούϰουδον „boabă” (Cihac, II, 64). – Der. căcădușe, s. f. (fruct de măceș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂCÂDÉR, căcâdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: cacader
cacader substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: căcăder
căcăder substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: căcâder
căcâder substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)