căuni v [At: DA / P: că-u~ / V: ~uli / Pzi: 3 ~nește / E: fo] 1 (D. câini, d. copoi, când alungă iepurele) A chelălăi. 2 (D. curci) A emite sunete caracteristice speciei. corectat(ă)

❍ CĂUNI (caun) vb. intr. Olten. (VÎRC.) A schelălăi după iepure (vorb. de copoiu).

căuli v vz căuni

căuni, pers. 3 sg. căunește, vb. IV (reg.; despre copoi) a chefni, a chelălăi.