Definiția cu ID-ul 905574:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mîinile (și picioarele) arestaților. Patrulele se întorceau cu un bandit... cu cătușele la mîini. DUMITRIU, V. L. 69. Am trăit cînd se sfărmau cătușe, Cînd se făceau împărății cenușe. BENIUC, în POEZ. N. 68. Condamnații mergeau încet, la pas; cătușele zuruiau ușor. SADOVEANU, O. VI 274. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis... Cu lacăte pe la ușe, Cu mîini dalbe în cătușe. TEODORESCU, P. P. 517. ◊ Fig. Popoarele din țările de democrație populară au smuls țările lor din cătușele imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 168, 1/1. – Pl. și: cătuși (CREANGĂ, A. 8).